Originea climoterapiei
Încă din antichitate era cunoscută acțiunea binefacătoare a unei schimbări a zonelor climatice și a plimbărilor în soare. În secolul al XVIII- lea, naturalistul Alexander von Humbolt (1769-1901) s-a ocupat cu studiul efectelor climei asupra organismului uman. La mijlocul secolului al XIX-lea, doctorul Alexander Spengler (1827-1901) a stabilit că în Elvetia, în satul Davos, niciunul dintre locuitori nu suferea de tuberculoză, boala foarte răspândită în vremurile aceelea. El a explicat asta prin clima existentă în acel sat situat la altitudine și a început sa folosească această descoperire în tratametele sale.
Ce este climoterapia?
În cadrul terapiei prin climă se folosesc particularitățile de climă din anumite ale zonei Clima deosebită a unei localități poate fi dată de o serie de factori, cum ar fi: altitudinea, umiditatea și puritatea aerului, nivelul radiațiilor UV, curenții de aer, caldură sau frig.
Breaza, Davos-ul românesc
Orasul Breaza este poarta de intrare în pitoreasca Vale a Prahovei, dar totuși izolată de traficul rutier intens caracteristic acesteia. Aceste aspecte, alături de aerul unic în Romania, pitorescul așezării, și mai ales clima moderată, bogată în ozon și ioni negativi explică de ce astăzi Breaza este considerata Davos-ul României.
Breaza este stațiune balneo-climaterică din anul 1928. Calitatea aerului localității se datorează ozonului și ionilor negativi, cu efect terapeutic. Regimul de cură în stațiune este recomandat în: nevroză astenică, sindroame neuro-astenice, boli endocrine-metabolice (diabet zaharat, hipertiroidie și dislipidemii), turburări circulatorii periferice, hipertensiune arterială, afecțiuni ale căilor respiratorii, anemii, etc. Analizând izvoarele cu apă minerală, Institutul de Balneofizioterapie din București a stabilit că sunt sulfuroase, sulfatate, calcice, sodice, hipotone, fiind utilizate pentru tratament balnear ale unor afecțiuni cum ar fi nevroze, a bolilor cardio-vasculare, respiratorii, hepatobiliare.
